→ DoR #48 e despre prezență. Cum, știind că lumea e așa cum e, putem rămâne prezenți? Asta e întrebarea care ne-a ghidat în asamblarea DoR #48. Cum putem să nu fugim din calea realităților care ne înconjoară, dar nici nu ne lăsăm copleșiți de magnitudinea lor? Despre asta sunt poveștile din acest număr, a cărui copertă e o ilustrație semnată de studioul Agrafka, fondat de artiștii ucraineni Romana Romanyshyn și Andriy Lesiv, școliți și stabiliți în Lviv, orașul din care au plecat în a doua zi de război. Sugerează că mereu trebuie să fii pregătit să fugi, dar poartă și un dram de speranță că, oricât de grea se simte lumea pe umeri, poți continua. Din cuprins: Opt profesori ucraineni din Odesa au creat la București o școală alternativă pentru copiii refugiați; Bucureștenii s-au mobilizat să-i ajute pe refugiații ucraineni. Apoi au intervenit și autoritățile. Ce am învățat despre încredere și cum să lucrăm împreună?; O profesoară de limba romani învață copiii romi să vorbească despre identitate și să fie împăcați cu cine sunt. Face asta cu gogoși, dans și box. Cum faci pace cu o emoție care nu e văzută cu ochi buni de societate și pe care tu însuți ai reprimat-o violent?; În spatele promisiunilor de flexibilitate și antreprenoriat, viața curierilor de mâncare se zbate între accidente rutiere, oboseală și precaritate. Opt oameni îți spun cum rămâi ancorat în prezent, între o pandemie, un război la graniță și schimbări climatice. → Abraxas. Numele mistic al zeului contradictoriu ne descuie porțile palatului de oglinzi deformante a realității iluzorii în care trăiește Michi Lucescu. Izolat de oameni și de viață în podul unei case vechi, se lasă purtat de fluxul memoriei pe holurile unui bloc cu rădăcini în copilăria sa. În rătăcirile sale prin blocul amintirilor, Michi deschide pe rând ușile celor 11 apartamente și pătrunde în câte un vechi cinematograf bucureștean, devenind concomitent spectator și protagonist al unui film al ratării și (auto)distrugerii. Episoadele acestui film, în care își joacă propriul rol sau poartă măștile altora, se derulează în puncte diferite din timp și spațiu, de la evul întunecat al cruciadei lui Frederic Barbarossa până la un viitor postapocaliptic înghițit de ape. Abraxas este deopotrivă lumină și întuneric, este viață și moarte simultan. Este lumea întreagă.
