Deși nu mai avem restricții, pandemia nu s-a terminat; în unele țări e chiar un val de infecții. Din februarie și trăim cu un război la graniță, în care au murit zeci de mii de oameni și care a făcut aproape 7 milioane de ucraineni să-și părăsească țara. În plus, dincolo de conflictele imediate, știm că ultimii șapte ani au fost cei mai calzi din istorie. Cum, știind că lumea e așa cum e, putem rămâne prezenți? Asta e întrebarea care ne-a ghidat în asamblarea DoR #48. Cum putem să nu fugim din calea realităților care ne înconjoară, dar nici nu ne lăsăm copleșiți de magnitudinea lor? Despre asta sunt poveștile din acest număr, a cărui copertă e o ilustrație semnată de studioul Agrafka, fondat de artiștii ucraineni Romana Romanyshyn și Andriy Lesiv, școliți și stabiliți în Lviv, orașul din care au plecat în a doua zi de război. Sugerează că mereu trebuie să fii pregătit să fugi, dar poartă și un dram de speranță că, oricât de grea se simte lumea pe umeri, poți continua. Din cuprins: Opt profesori ucraineni din Odesa au creat la București o școală alternativă pentru copiii refugiați; Bucureștenii s-au mobilizat să-i ajute pe refugiații ucraineni. Apoi au intervenit și autoritățile. Ce am învățat despre încredere și cum să lucrăm împreună? O profesoară de limba romani învață copiii romi să vorbească despre identitate și să fie împăcați cu cine sunt. Face asta cu gogoși, dans și box. Cum faci pace cu o emoție care nu e văzută cu ochi buni de societate și pe care tu însuți ai reprimat-o violent? În spatele promisiunilor de flexibilitate și antreprenoriat, viața curierilor de mâncare se zbate între accidente rutiere, oboseală și precaritate. Opt oameni îți spun cum rămâi ancorat în prezent, între o pandemie, un război la graniță și schimbări climatice.
